Daca o relatie fizica poate fi demonstrata matematic, atunci aceasta relatie este o teorema. Semnificatia unei teoreme poate fi data numai in functie de principiul din care a fost dedusa .
Exemplu: Pentru un corp de masa m care se misca pe o traiectorie circulara, din principiul al II-lea F = mg, in acelasi timp aceasta forta este egala cu forta centrifuga de inertie F_cfi = mv²/R, v - viteza pe traiectoria circulara, iar R este raza cercului descris de corp. Din egalitatea celor doua forte mg = mv²/R se deduce viteza corpului pe traiectoria circulara, g=v²/R si v = √gR. Relatia a fost dedusa din principiul al II-lea, de aceea este o teorema care poate fi numita teorema vitezei pe traiectoria circulara. Aceasta teorema include in ea o explicatie: viteza pe traiectoria circulara are aceasta forma pentru ca s-a admis principiul al II-lea ca atare. In cazul miscarii rectilinii al unui punct material principiul al II-lea este dat de relatia 1)

Relatia 2 exprima teorema impulsului pentru punctul material.[vezi relatia 2)] Impulsul fortei (Fdt) aplicate punctului material este egala cu variatia impulsului punctului material. Relatiile 3) exprima teorema vitezei pe traiectoria rectilinie in cazul in care punctul material se misca uniform variat. Daca acceleratia si viteza au acelasi semn (a > 0, v > 0 sau a < 0 , v < 0), miscarea este uniform accelerata, iar daca au semne diferite (a > 0, v < 0 sau a < 0,v > o) miscarea este uniform incetinita. Daca acceleratia este zero teorema vitezei devine
= const si miscarea devine rectilinie si uniforma. Pentru a gasi pozitia punctului materia fata de originea unui sistem de referinta se tine seama de definitia vitezei medii (deplasarea ce revine unitatii de timp, ([v]_si = m/s), care se calculeaza pentru un interval de timp ce tinde catre zero, sunt vectorul de pozitie si viteza la momentul initial t_o

Teorema variatiei energiei cinetice

Lucrul mecanic efectuat de forta pentru a deplasa punctul material pe elementul de drum, in lungul traiectoriei este prin definitie dat de relatia 1). Se noteaza cu δL si nu cu dL pentru ca aceasta diferentiala nu este intotdeauna o diferentiala totala exacta. Pentru ca sa fie o diferentiala totala exacta ar trebui ca lucrul mecanic efectuat sa nu depinda de drum ci numai de pozitia initiala si finala a punctului material (de exemplu in cazul lucrului mecanic efectuat de fortele conservativa). In cazul nostru diferentiala poate depinde de expresiile componentelor fortelor .

Pentru o portiune finita de traiectorie cuprinsa intre doua puncte oarecare 1 si 2 lucrul mecanic este dat de relatia 3) . Prin urmare , lucrul mecanic efectuat asupra unui punct material este egal cu variatia energiei sale cinetice.

Teorema de variatie a momentului cinetic

In figura a) punctul material P are o articulatie fixa O in jurul careia se poate roti. Daca punctului material i se aplica o forta, atunci el se va roti in jurul unei axe ce trece prin articulatie. Efectul de rotatie e caracterizat de momentul fortei [relatia 1)]
Relatiile 3) exprima teorema de variatie a momentului cinetic al punctului material care se exprima sub forma: Variatia momentului cinetic al unui punct material, in raport cu un punct O [figura b)] este egala cu impulsul total al momentului care actioneaza asupra lui, calculat in raport punctul O.